Năstase cu Pușcăria, Ponta și Dragnea cu trattoria

PROIECTUL ROSIA MONTANA INTRE RISCURI SI BENEFICII
O initiativa de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de aur si argint din
Muntii Apuseni, initiat de compania Rosia Montana Gold Corporation (in continuare
RMGC), trebuie analizata cu obiectivitate, de specialisti competenti si dezinteresati, prin
prisma raportului dintre riscuri si beneficii. Concluziile unei asemenea analize, prevazute
in teoria si practica managementului pentru orice activitate, trebuiesc cunoscute de
autoritatile carora le revine responsabilitatea de a aproba si supraveghea realizarea
proiectului, pentru a lua o decizie in cunostinta de cauza.
Principalul argument in favoarea proiectului este acela ca punerea sa in aplicare ar crea
locuri de munca intr-o zona defavorizata si ca ar imbunatati nivelul de viata al populatiei,
prin calificare in noi meserii, etc. Acceptand ideea ca orice investitie majora in zona este
benefica si necesara, trebuiesc analizate riscurile implicate si trebuie cantarit fara idei
preconcepute, daca aceste beneficii sunt justificate de consecintele si efectele colaterale
negative previzibile.
Scurta descriere a proiectului
Conforma datelor publicate de firma RMGC, aceasta este formata prin asocierea Minivest
SA, Deva (19,3 % din actiuni, Gabriel Resourses Ltd, Canada (80,0 % din actiuni) si
actionari minoritari (0,7 % din actiuni). Firma a obtinut o concesiune pentru o suprafata
de 4282 ha, in zona Rosia Montana, situata la 80 km de Alba Iulia si 85 km de Deva.
Proiectul prevede inchiderea actualei exploatari miniere a firmei Minivest (cu 775 locuri
de munca) si organizarea celei mai mari exploatari aurifere din Europa, pentru extragerea
unei cantitati de aproximativ 300 tone de aur si 1600 tone de argint, prin metoda
excavarilor la suprafata, in patru cariere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin
decopertare), care insemna extragerea unei cantitati de peste 220 milioane tone de
minereu. Roca sterila va fi depozitata in doua halde (Cetate, 66 hectare si Carnic, 70 ha).
Namolul epuizat, rezultat in procesul tehnologic dupa extractia aurului si argintului, va fi
acumulat intr-un bazin de decantare (lac deschis) cu o capacitate de 250 milioane tone si
o suprafata estimata la ca. 100 hectare (600 ha dupa alte surse), in spatele unui baraj inalt
de 180 metri, construit din roca sterila.
Beneficiile previzibile
Pentru firma RMGC: In calitatea de actionar majoritar, dupa numarul de actiuni, firma
RMGC va obtine 80% din profit. Proiectul fiind realizat intr-o zona declarata
defavorizata, firma RMGC beneficiaza de scutiri de impozite pe o perioada de 10 ani si
reduceri la taxele vamale, astfel ca va exporta aurul si argintul extras, practic la pretul de
cost.
Pentru populatia din zona: Proiectul creaza un numar de locuri de munca intr-o zona
deficitara: 200-550 (unele cu caracter sezonier) in faza de preconstructie (1996-2003),
2000 in faza de constructie (2003-2005) si 500 in faza operationala (2005-2022). Acest
beneficiu este relativ, fiindca locurile de munca sunt totusi in numar mic, au caracter
temporar, iar lucrarea va atrage si o populatie venita din alte zone, fie in cautarea unui loc
de munca, fie ca urmare a nevoii de personal calificat si specializat care nu este disponibil
in zona. Alte avantaje preconizate de proiect prevad posibilitati de calificare profesionala
a populatiei din zona si venituri din impozitele locale platite de populatie.
Pentru Statul Roman: Statul Roman beneficiaza de redevente de exploatare in valoare de
2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane USD anual), o suma
neinsemnata in comparatie cu profitul firmei. Veniturile obtinute de Statul Roman,
afectate de scutirea de un impozit si taxe vamale a firmei, inseamna un profit derizoriu
pentru stat. Singurele impozite incasate de stat sunt cele pe salariile
lucratorilor.
In concluzie, daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neidoielnice, rezulta ca
beneficiile in favoarea Statului Roman si ale comunitatii din zona sunt minime, nesigure
si discutabile.
Riscurile proiectului
Aspecte economice si sociale: Se preconizeaza exploatarea aurului si argintului din zona
intr-o perioada de 17 ani. Inseamna ca la sfarsitul perioadei de exploatare a zacamantului
zona ar ramane din nou fara locuri de munca, cu un numar mare de someri (si cu un
mediu grav afectat), problema sociala neavind o rezolvare durabila, pe termen lung.
Gravitatea somajului va fi amplificata de prezenta in zona a unei populatii venite si
stabilite aici intre timp.
Proiectul afecteaza 38% din suprafata comunei Rosia Montana si aproximativ 1800 de
persoane, care trebuiesc stramutate, precum si demolarea a 740 case si cateva biserici cu
cimitirele lor. Operatiunea a starnit o puternica reactie negativa si nemultumirea a
numerosi localnici, chiar daca un numar insemnat au acceptat ofertele atragatoare de
compensare financiara din partea firmei.
Aspecte juridice: Un aspect deloc neglijabil este compatibilitatea proiectului cu legislatia
europeana, mai ales in contextul candidaturii Romaniei pentru aderarea la Uniunea
Europeana. Aceasta candidatura obliga de pe acum Romania la respectarea unor aspecte
ale legislatiei UE si adoptarea integrala a acestei legislatii in cazul aderarii. Un studiu
intocmit de experti juristi (Prof. Dr. P. Fischer si Dr. A. Lengauer) de la Institutul de
Drept European al Universitatii din Viena, Austria, intitulat “Compatibilitatea proiectului
minier Rosia Montana din Romania cu principiile si normele Uniunii Europene si
legislatia Comunitatii Europene” se incheie cu urmatoarele concluzii:
1. Metoda aplicata in cursul elaborarii proiectului minier Rosia Montana incalca
Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 85/337/EEC din 27 Junie 1985 si
Directiva 2001/42/EC a Parlmentului European.
2. Metoda de separare a aurului cu cianura incalca Directiva 80/68/EEC din 17
Decembrie 1979 referitoare la protectia apelor subterane (freatice).
3. Masurile de stramutare si relocare impusa, pe care autoritatile romane intentioneaza
sa le ia impotriva locuitorilor zonei miniere care refuza sa-si cedeze proprietatile,
incalca Art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care este deja obligatoriu
pentru Romania. Persoanele ale caror drepturi fundamentale au fost atinse au in
prezent posibilitatea sa-si apere drepturile in fata Curtii Europene a Drepturilor
Omului.
Documentul mai mentioneaza ca situatia in care partenerul canadian (Gabriel Resources
Ltd.) detine 80 % iar partenerul roman doar 20 % din actiunile Companiei Rosia Montana
Gold Corporation contrazice criteriul de “interes public in beneficiul economic al tarii”
(care ar justifica unele masuri de stramutare) si este neobisnuita in practica internationala
a valorificarii bogatiilor subsolului, precizand ca in industria petrolifera, de exemplu,
raportul de concesionare este de 85 : 15 % in favoarea tarii gazda. In felul acesta se
incalca si criteriul prevazut in Art. 8, aliniat 2 al Conventiei Europene a Drepturilor
Omului.
Proiectul incalca de asemenea Conventia de la Berlin (10 Octombrie 2001) care prevede
interzicerea cianurii in exploatarile miniere pe teritoriul Uniunii Europene.
Concluzia generala a studiului este ca proiectul nu corespunde criteriilor prevazute in
Art. 8, aliniat 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si contrazice nu numai
legislatia de mediu a Uniunii Europene/Comunitatii Europene ci si principiile de baza si
standardele Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Nu poate fi ignorat riscul unor
procese la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in care Statul Roman
(si nu firma RMGC !) va fi parte si va trebui sa suporte consecintele unor sentinte
nefavorabile, in cazul in care se va constata ca au fost lezate grav drepturile unor
persoane prin stramutarea fortata sau alte masuri legislative.
Aspecte tehnologice: Tehnologia folosita se bazeaza pe extragerea aurului prin tratarea
minereului macinat cu solutie de cianura de sodiu. Folosirea unei tehnologii bazate pe
extractia aurului din minereu cu cianura pericliteaza in mod serios mediul ambiant si
experienta dezastrului de la Baia Mare este releveanta. Accidente similare (ca. 30 numai
dupa 1990 !) au avut loc si in alte tari unde se aplica procedeul. Accidente majore au avut
loc in U.S.A. (1993 si 1998), Guyana (1995), Asutralia (1995), Filipine (1999), dar in
zone mai putin populate si deci cu efecte mai putin dramatice. Dintre aceste accidente 72
% s-au datorat defectiunilor de la baraje, 14 % spargerilor de conducte si 14 % au fost
accidente de transport. Nimeni nu poate garanta ca asemenea accidente nu se pot repeta,
iar odata produs pedepsirea vinovatilor nu mai serveste la nimic. Mai trebuie adaugat ca
cianura nu este singurul pericol; namolurile si apele rezultate din procesul tehnologic
prezinta riscuri de poluare grava si prin continutul de metale grele toxice extrase din
minereu, mai persistente chiar decat cianura si care nu pot fi neutralizate ! De altfel nici
produsii de “neutralizare” a cianurii (cianat, complecsi metalo-cianici) – desi mai putin
toxici – nu sunt lipsiti de efecte negative, in cantitatile mari acumulate in lacul de
decantare. Proprietatile acestora (toxicitatea, timpul de rezidenta si efectele lor biologice)
sunt inca putin cunoscute si este necesara prudenta si din acest punct de vedere.
Tehnologia preconizata in proiect pentru distrugerea cianurii, cu ajutorul dioxidului de
sulf (in rezervoare amplasate in aer liber!) introduce si ea un potential agent poluant
suplimentar. Pentru a evita orice suspiciuni, operatiunea de la Rosia Montana ar trebui
supusa analizei de catre “Institutul International de Management al Cianurii”
(International Cyanide Management Institute) care administreaza “Codul pentru
fabricarea, transportul si folosirea cianurii in productia aurului”. Companiile care adopta
acest cod se supun unui audit din partea unui comitet independent, pentru certificarea
respectarii cerintelor impuse de Cod. Proiectul RMGC nu mentioneaza o asemenea
certificare, desi afirma ca “va fi elaborat un plan privind managementul cianurii”, plan
care ar trebui deja sa existe!.
Trebuie adaugat ca la ora actuala se fac cercetari in diverse tari pentru inlocuirea cianurii
in procesul de extragere a aurului. De aceea consideram ca noile exploatari ar putea fi
amanate pana cand aceste tehnologii fara cianura vor deveni aplicabile la scara
industriala.
Aspecte ecologice si referitoare la conservarea mediului natural: Exploatarea la suprafata
(in cariera deschisa) produce o degradare semnificativa a mediului natural, in fapt o
adevarata mutilare a peisajului, lasand in urma cratere imense si masive depozite de
material steril, dupa cum se poate vedea in cariera deschisa din imediata vecinatate, la
Rosia Poieni !). Poluarea aerului, apelor si solului din zona, produsa de mijloacele tehnice
de exploatare la suprafata (prin decopertare) si de transportul masiv, cu utilaje grele
(camioane de 150 tone), a unor cantitati uriase de minereu si material steril nu poate fi
ignorata. Distrugerea peisajului caracteristic Muntilor Apuseni anuleaza potentialul
turistic si elimina perspectiva unei valorificari durabile a zonei concepute pe aceasta
baza, pe o raza mare, nu numai la Rosia Montana. O zona poluata nu va atrage nici
investitii de alta natura.
Exploziile folosie in tehnologia de decopertare prin “puscare” (de cinci ori pe saptamana)
prezinta riscul unor vibratii si unde seismice care pot avea efecte negative in imediata
vecinatate a exploatarii, riscand slabirea si prabusirea unor constructii si a unor galerii
miniere vechi.
Reprezinta riscuri serioase posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare,
infiltrarile in subteran, formarea de acid cianhidric (un gaz extrem de toxic) in timpul
verii mai ales sub influenta unor ploi acide, riscuri agravate de imediata vecinatate a unor
localitati populate (Campeni, Abrud).
Proiectul promite reducerea concentratiei de cianura la 1 parte pe million in apele
evacuate in lacul de decantare. Costurile reducerii acestuia la valori atat de mici sunt
considerabile si nu este sigur ca aceasta conditie va fi indeplinita.
Aspecte stiintifice istorico-arheologice: Zona vizata in proiect contine vestigii
arheologice de mare interes stiintific, de valoare inestimabila, cu caracter de unicat in
Europa si poate in lume, asa cum au relevat studiile partiale intreprinse de cercetatorii
arheologi din Romania si Franta, ca urmare a obligatiilor legale, finantate chiar de firma
RMGC pentru obtinerea “descarcarii arheologice”. Este necesara extinderea acestor
cercetari de la suprafata restransa cercetata (doar 4 hectare!) la toata suprafata vizata (cel
putin 100 hectare), ceea ce necesita mai mult timp. Exploatarea zacamantului de aur ar
duce la distrugerea iremediabila a sitului arheologic, ceea ce ar fi o pierdere de
nerecuperat si ar anula posibilitatea constituirii in viitor a unei zone de turism cultural, o
solutie economica durabila pe termen lung. Nu este o noutate faptul ca multe tari care stiu
sa le aprecieze valoarea, au facut din vestigiile lor arheologice puncte de atractie culturalturistica,
aducatoare de venituri permanente pentru populatia din zona (Egipt, Mexic,
Grecia, Italia, etc.). Distrugerea unor vestigii arheologice de asemenea valoare ar fi o
crima culturala.
Aspecte politice: Autoritatile chemate sa aprobe proiectul nu pot ignora starea de
nemultumire a unei parti insemnate a populatiei din zona, protestele si opiniile exprimate
de Academia Romana, alte foruri si institutii competente (printre care Academia de Studii
Economice din Bucuresti), societatea civila prin diverse organizatii neguvernamentale,
personalitati publice, peste 1000 de oameni de stiinta din tara si strainatate, membri ai
unor institutii cu mare autoritate stiintifica (printre care Ínstitut de France si Consiliul
International pentru Monumente si Situri – ICOMOS), opinii exprimate in manifestari
publice, declaratii, interventii in mijloacele de mass-media sau direct la autoritati. Nu pot
fi ignorate nici exigentele legislatiei Uniunii Europene, a caror incalcare poate constitui o
piedica in calea aderarii Romaniei.
Orice act de autoritate care ignora aceste opinii, va starni o stare de agitatie in randul
populatiei si va afecta negativ imaginea autoritatilor si a tarii – facand o paralela
neplacuta cu situatii care au avut loc in perioada dictaturii (demolari de case, biserici,
stramutarea fortata a populatiei, etc.). O administratie de stat care aproba proiectul isi
asuma o grea raspundere !
Solutii alternative: O solutie alternativa trebuie sa rezolve pe termen lung problema
somajului si saraciei din zona. O asemenea solutie trebuie sa se bazeze pe resursele
regenerabile ale zonei, pe turism cultural in care bogatia arheologica a zonei poate
constitui un punct de atractie real. Declararea zonei ca parc arheologic de patrimoniu
modial sub protectia UNESCO (lucru realizabil!) ar mari atractivitatea turistica si ar
putea atrage fonduri ale Uniunii Europene pentru continuarea cercetarilor arheologice.
Statul Roman sau investitorii din tara, ar trebui sa promoveze in zona investitii cu efect
permanent sau pe termen lung. Desigur pentru aceasta este necesar un studiu bine
fundamentat stiintific si un program bine gandit si coordonat (fie la nivel guvernamental,
fie de un consortiu privat cu putere financiara). Pana la punerea lui in aplicare,
exploatarile miniere actuale ar putea continua la o scara si intr-un mod care sa nu distruga
mediul inconjurator, vestigiile arheologice unicat si potentialul turistic al zonei.
CONCLUZIE GENERALA: Cantarind beneficiile potentiale si riscurile implicate in
proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana rezulta ca in forma actuala proiectul
nu poate fi catalogat drept lucrare de “interes public in beneficiul economic al tarii” iar
beneficiile de interes privat nu justifica riscurile si duc la concluzia ca initiativa trebuie
abandonata inainte de a produce consecinte dezastruoase iremediabile.
Acad. Ionel Haiduc