A venit un tren în gară, și cu el coșmarul meu

de Simona Catrina

Am mers în weekend cu trenul (aplauze). La dus, am cerut la ghișeu bilet la clasa întâi pentru Buzău, iar o doamnă cu față de cactus prelucrat genetic mi-a explicat mârâit că nu există la acest tren decât clasa a doua. Asta e ca și cum mi-ar spune aprozaristul că n-are decât ceapă pentru bărbați, n-are și din aceea pentru femei.

Am luat un bilet la clasa a doua, chiar mă consolam cu gândul că vagoanele din ziua de azi sunt toate la fel, diferența e doar de preț. Odată aburcată-n tren, am constat că mai e și o mică diferență de 20 de grade Celsius. În cele patruj’ de grade din interior, am găsit pe locul meu un băiat pe care sigur nu voiam să-l supăr, fiindcă – judecând după cantitatea de tatuaje și cicatrice – îl mai supăraseră mulți, n-am vrut să contribui și eu la deprimarea acestui tânăr căruia viața i-a trimis atâtea încercări nedrepte.

Așa că mi-am trântit fundul pe un fotoliu liber, știind că, dacă nu la Ploiești, la Mizil sigur mă va ușchi cineva de-acolo. Nici n-ajunseserăm la Buftea, că s-a propagat ca o boare știrea că, în vagonul alăturat, merge aerul. Nici dacă anunțau că sunt teroriști în tren (cu bomba activată, lipită de buric) n-ar fi sărit toți de pe scaune. Lumea s-a călcat în șlapi ca să găsească loc la răcoare (cu executare, contrar tendinței generale).

Când am ajuns eu în vagonul cu ghețăria, ședeau deja trei pe-un loc, eu mai lipseam. Așezații rânjeau cu o satisfacție pe care n-am mai văzut-o de când s-au dat bormașini la ofertă, într-un hipermarket. M-am întors obidită în vagonul meu, când, deodată, ce să vezi, un naș chipeș mi-a spus că a reparat aerul condiționat. Credeam că delirez, dar, într-adevăr, trenul sufla ceva rece și la noi, cei trei care n-am mai prins loc la marea cafteală din vagonul alăturat.

”Beeeerrrrre rrrece, sssuuuccc rrrrreeeece!”, răcnea un ambulant, la cinci minute după ce mă apucasem să beau apa caldă pe care o cumpărasem din Gara de Nord. Am luat și una rece, m-a costat de trei ori cât aia caldă, dar e logic, frigul nu-i pentru orice prost.

Între Mizil și Buzău, trenulețul meu a mers cu viteza bicicletei (aia din sala de fitness). La destinație, am coborât de la un metru douăzeci altitudine, întrucât treapta flexibilă se blocase și a trebuit să ne aruncăm în cap pe peron, ca să n-ajungem la Râmnicu Sărat (acum, privind în urmă, îmi dau seama că n-a meritat atâta luptă numai ca să eviți o plimbărică într-un orășel cochet).

La întoarcere, a fost mult mai bine. Am găsit bilet la ce clasă am vrut eu, am mers în vagon aerisit, cu aer condiționat, lângă mine călătorea nervoasă Sofia Vicoveanca, deci am fost o doamnă printre doamne. A, era să uit: trenul a avut 130 de minute întârziere, fiindcă se stricase locomotiva la Adjud, însă măcar am avut privilegiul să aud, în exclusivitate, că pe Vicoveanca o dureau toate oasele, după zece ore de tâgâdâc-tâgâdâc pe șine.

Daca iți plac articolele noastre, da-ne LIKE pe Facebook!

  • http://twitter.com/LoveCookPray LoveCookPray

    ohoo..lasa ca e bine…dar sa aiba trenu 150 de minute intarziere, sa nu mearga nici un fel de aer conditionat si sa mai si puta a buda?lux..

  • http://www.facebook.com/tigoianu Tigoianu Lucian

    Pe tronsonul Ploiești- Buzău ,din 2013, se va circula cu 350 km la oră. și asta de la anul. ne vor băga chinejii trenuri glonț.

    • http://www.facebook.com/tigoianu Tigoianu Lucian

      http://www.youtube.com/watch?v=b2ycI7tgCwA&feature=relmfu
      aici este o mostră de film în care mergem cu 380 la oră.

      • Cornel Sibianul

        Mintea îți joacă feste. Du-te și te călugărește la mănăstirea Frăsinei!

    • Cornel Sibianul

      Chiar așa? Ești in visător nebun Tigoianu Lucian!