Bună ziua, aș dori un taxi cu șofer mut, în Drumul Taberei 39!

de Simona Catrina

Eu cred că taximetriștii și-au ales meseria asta fiindcă nevestele nu vorbesc destul cu ei și, în consecință, au nevoie de țapi ascultători. Va deveni curând un clișeu chestia asta, precum coloneii care se răzbună pe răcani fiindcă acasă sunt turtiți sub papucul cu fulgi roz al nevestei.

Vorbeam de taxiuri. Folosesc des această unealtă, deci mă afectează ceea ce se întâmplă cu breasla lor. Sunt foarte nevorbiți, motiv pentru care de fiecare dată când mă cațăr într-un taxi mă rog să dau de-un șofer care tocmai și-a scos o măsea și nu i-a trecut anestezia. Prefer să bălească decât să vorbească.

Ieri, taximetristul mi-a povestit toată viața lui, fapt care nu m-ar fi deranjat foarte tare (la urma urmei, sunt ziarist și trăiesc din indiscreții frumos ornate), dar avea o viață înfiorător de banală. Eu credeam că viețile cele mai nasoale sunt cele cu stres, dar ascultându-l pe zvâcnacul e ieri – capabil să meargă pe două roți pe linia de tramvai, în timp ce-mi povestea de bacalaureatul fiică-sii – mi-am dat seama că viețile cele mai oropsite sunt cele insipide, inodore, incolore.

În disperare de cauză, am căutat în geantă un ziar, ca să par absorbită de lectură. N-aveam decât niște pliante electorale cu Rareș Mănescu (stau în sectorul 6, precizare deja inutilă), așa că am citit cu sufletul la gură cum o să avem spital nou și n-o să mai vedem minunații cățeluși pufoși pe străzi, cum o să mirosim panseluțe toată ziua și-o umble firmele cu covrigi de joburi în coadă.

Eram într-un orgasm intelectual, când taximetristul s-a apucat să-mi spună că toți politicienii e la fel și că e niște corupți, că nu contează cu cine am votat, toți care a câștigat e niște cretini. Că nu e gospodari, nu e în stare de nimic și că e aserviți lu’ Udrea și că face toți afaceri cu Cocoș.

Era să-i dau cu pliantul meu în cap, dar s-a salvat singur, a răcnit la mijlocul unei fraze: “Aoleo, am rămas fără benzină, ce bou sunt!”. Am vrut să fac o glumă cu caracter comic, gen “N-a mai rămas nici măcar un pic de benzină, cât să vă dau foc?”, dar, precum Șeherezada, văzui zorii zilei mijind și, sfioasă, tăcui.