Ce mi-e dat să aud prin stația de taxi!

de Simona Catrina

Merg aproape zilnic cu taxiul. În clipa când pun primul crac în mașină, există două posibilități. Ori șoferul nu tace nici bătut (de fapt, nu știu, poate că dacă l-ar bate cineva, ar tăcea), ori stația nu tace nici demontată (iarăși, dubitabil, din moment ce n-am încercat niciodată s-o demontez).

Despre ceea ce-mi turuie taximetriștii v-am mai povestit, nu vă agasez acum cu asta. Azi, m-am gândit să dau prioritate fătucilor de la dispecerat, care latră sau ciripesc în stație non-stop, de-aia sunt plătite, în fond. Dialogul lor cu șoferii de taxi e stabilit printr-un cod special, după cum urmează:

”Taxi două mii, Timișoara treiș-șapte, bloc Tudor zece cu scara una, rovinietă, nefumător”. (Mereu m-am întrebat dacă șoferul trebuie să fie nefumător sau clientul e simandicos).

”Patru patru șase, cât mai aveți până la adresă, că a revenit clienta și e la peco și nu vă vede?”

”Îmi pare rău, zero opt șase, aveți șase ore”. (Asta înseamnă șase ore în care nu primește comenzi, poate să ia clienți doar de pe stradă, fiindcă n-a ajuns la o adresă la timp, a întârziat o sută de grame de secundă).

”Turda 27, în câte?” (În câte ce? Sigur, știu, în câte minute, dar când aud șoferul ”dați-i doișpe”, parcă nu-mi mai e așa de milă de el).

”Colega, vreau și eu pe șase, cu colegul zero optâșpe”. În traducere, vrea pe o frecvență mai discretă, să se ciondănească lejer cu colegul, fiindcă au de împărțit, cel mai probabil, niște bani. Sau o femeie, mă rog, tot aia.

Aștept cu interes mesaje de genul celor la care visează majoritatea taximetriștilor: ”Colegul opt unu șapte are nevoie de ajutor, îl violează o clientă, după modelul Tulcea, vă rog să interveniți!”. Pun pariu că, din devotament și colegialitate, cele câteva sute de anunțuri simultane vor bloca stația și dispeceratul.

Daca iți plac articolele noastre, da-ne LIKE pe Facebook!

  • Marian Biclea

    pentru urgențe există un cod universal valabil pe stație : se spune „Zero-zero, indicativ X, poziția Y”

  • iosiP

    De amuzant e amuzant… dar nu inteleg care-i problema autoarei articolului?

    Prefera o discutie de genul:
    “Stimate domnule Dorel Popescu, in cate minute preconizati sa ajungeti la adresa pe care am specificat-o?”
    “Stimata doamna dispecer, considerand conditiile existente in trafic estimez ca voi fi capabil sa preiau comanda in circa douasprezece minute. Va rog transmiteti din partea mea clientei multumiri pentru intelegere.”

    Ei bine, o astfel de discutie face parte din categoria posibilitatilor care nu se poate!