O cădere-n fund e un pas înainte

de Simona Catrina

De ani buni de zile, România câștigă concursuri mari de gimnastică din două motive: fiindcă luptă cu dăruire (naiba știe de ce, fiindcă recunoștința statului tinde spre zero) sau fiindcă adversarele cad în cur.

Un cumul al acestor două repere a survenit și la Olimpiada de la Londra. Gimnastele României au înșfăcat un Bronz superb în concursul pe echipe. Rusoaicele au căzut, ale noastre au rămas pe aparat, cum-necum. Ete, scârț! – vor pufni cei care s-au învățat cu aur. Puteau mai mult. Așa-i? Dar ce-am făcut noi pentru asta? Mm? E atât de frumos și de simplu să ne crăcănăm într-o canapea pufoasă, criticând doct săriturile periculoase ale gimnastelor! Sunt vai de capul lor, cu buget mic și efort maxim, nemâncate și obosite, iar noi vrem totul de la ele, fiindcă, nu-i așa, ele sunt șansa noastră la aur.

Da, gimnastele noastre au luat ”numai” bronz la Londra, mă mir că au luat și atât, la ce condiții de lucru au. Belu și Bitang sunt antrenorii cel mai prost plătiți din lume, la calibrul și reputația lor. Gimnastele sunt terorizate de presiunea imensă care se abate asupra lor. Cu toate astea, au bătut China, o țară de fanatice gimnaste, cu mici nărăvașe periculoase. Cu toate astea, ale noastre au fost PRIMELE după SUA (echipă antrenată de români) și după Rusia (echipă cu state vechi în domeniu).

S-au găsit destule voci gâjâite, (în sau) în afara Facebook-ului, care au spus că gimnastele ne-au dezamăgit. UNU: concursul nu s-a terminat, mai avem șanse la Aur, cel puțin în finalele pe aparate. DOI: ce-ați făcut voi, bre, dezamăgiților, le-ați sponsorizat sau le-ați încurajat vreodată, de vă considerați îndreptățiți să criticați niște fete minunate? Fete care își riscă viața în fiecare zi (da, viața, orice căzătură cu ceafa de bârnă te poate costa integritatea sau, evident, viața).

Știți ce mănâncă o gimnastă într-o zi? Mai ales înainte de concurs? Trei grapefruituri și o felie de pâine de secară. Nu încercați așa ceva acasă…

Daca iți plac articolele noastre, da-ne LIKE pe Facebook!

  • Romi

    Toti labarii pentru care o ridicare din fotoliu din prima e o performanta ,isi dau cu parerea..N-am facut gimnastica,am facut handbal pe vremea cand contam in lume si antrenamentele de parasutare ,considerate ultradure mi s-au parut parfum, pe langa ce faceam noi..O fi pe undeva si ceva adevar in ideea ca poetii compun capodopere de foame si in sport razbat daca vrei cu toata forta sa iesi din multime,sa ma exprim elegant :)

  • dan

    http://www.clixsense.com/?4793841 site care te plateste sa vizionezi reclame