Un jurat atât de simplu după vorbă, după cort

de Simona Catrina

La concursurile care țin toată țara cu ochii bombați și cu gura pâlnie – gen X-Factor, Românii au talent, Vocea României etc – au ajuns oameni care nici nu știu să ridice un crac, să se aburce pe scenă. Timp în care candidați cu mult mai buni ca ei au fost respinși un un bobârnac nesimțit.

Am studiat situația și știu ce vorbesc. Principiul selecției e foarte cinic. Nu contează cât de frumos nechezi, cât de artistic îți sucești fundul. Dacă nu reprezinți și un element de circotecă, slabe speranțe să te vezi în vreun sfert de finală. Iau ei și câțiva talentați care se agață-n năvodul goanei după audiență. Dar, obligatoriu, trebuie selectați și câțiva săriți de pe fix, pe seama cărora telespectatorul îndopat cu cârnatul de weekend poate să efectueze un mișto șantierist.

Românii nu se hotărăsc între dramolete și comedii stridente. Așa că marii producători ai posturilor Tv fălcoase aleg exemplare care satură ambele părți din creierul telespectatorului mârlan.

Am cunoscut foarte bine o candidată la X-Factor – o fată extrem de talentată, dotată și vocal, și fizic, tânără, interesantă – care a fost zburată din cărți încă de la preselecție. Jurata din cort (acolo s-a desfășurat prima triere, în niște corturi) era o reportereasă de la Antena1, deci avea legătură cu muzica așa cum am eu legătură cu malaxoarele pentru cozonaci. Aia se plictisea și sugea un creion, la o măsuță. După ce amica mea a cântat un hit de-al Rihannei, sau așa ceva, crăiasa din televiziune s-a strâmbat de toată lumea a crezut că rămâne așa, cu nasu-n ochi. “Mnu, poate anul viitor”, mumui fătuca, expediindu-și candidata cu o fluturare de pălmuță.

După aia, cum vă spuneam, am văzut faza televizată (deci candidați care trecuseră cu aplauze și felicitări de faza corturilor). Acolo erau tot felul de oligofreni afoni care răgeau sub râsetele și mai oligofrene ale unora cărora li se părea amuzant.

Pe amica mea n-o mai poate convinge nimeni că, de fapt, are talent.

Pe idioții calificați în semifinale nu-i mai poate convinge nimeni că, de fapt, sunt cazuri patologice.

Daca iți plac articolele noastre, da-ne LIKE pe Facebook!

  • kim

    cand am vazut ce oligofreni au ajuns in semifinale, am vrut sa ma-mpusc.Numai ca nu aveam in casa decat pistolul cu apa al lui fi-miu, pistol care cred ca are jumatate din greutatea mea. Asa ca m-am lasat pagubasa si mi-am reprogramat sinuciderea pentru marea finala…