Ura, drăguța mea, țăranul nu-i pe câmp!

de Simona Catrina

 

M-am născut cu emisiunea Viața satului în casă – și nu sunt din cale-afară de tânără. Cred că numai Teleenciclopedia e mai veche de-atât. În atâta amar de știuleți, îngrășăminte și furaje, te-ai aștepta să vezi că echipa de rurali din TVR a ajuns la un standard frumos. Am văzut ieri o emisiune Viața satului care mi-a forțat balamalele maxilarelor.

Un tip copt (eu credeam că e realizatorul, dar s-a dovedit a fi un simplu – sau mai degrabă complicat – reporter) a dat iama în Satu Mare, la niște ferme private, unde niște bag de seamă că tipi inventaseră o hrană specială, ca să aibă vaci chipeșe, bălțate, grase, multe și cornute.

Înarmat cu un cameraman, un microfon și-o șapcă, reporterul a grăit: ”Sar peste toate aceste condiții de a fi lapte conform”. Nu, n-am încheiat eu citatul abrupt, așa a terminat el propoziția, cu “conform”. Bag de seamă că acest “conform” e adjectiv, naiba știe.

Fiindcă una gândim și alta lălăim, același reporter s-a trezit vorbind: ”Ce-a însemnat pentru dumneavoastră calitățile laptelui?”.

Fără să clipească în fața rusticului dezacord, producătorul intervievat (care ședea mai mult la adăpost decât pe câmp) a turuit regulamentar și inept: ”Veriga aceasta este atinsă în sensul că producătorul testează aceasta”. Minunat! Vreau și eu să ating veriga prin care pot testa veriga.

Producătorul de substanțe hrănitoare pentru vaci se laudă riscant și colorat: ”Dăm mult la export în Izdrael”. Nici străbunica nu mai spune ”Izdrael”, doar că invitații emisiunii Viața satului n-o cunosc pe străbunica mea. Și au cam ratat ocazia, deoarece distinsa tartoriță a clanului Catrina a sucombat cu câțiva ani în urmă.

 

Daca iți plac articolele noastre, da-ne LIKE pe Facebook!