Urs intensiv de limba română

de Simona Catrina

Când vreți să vedeți un circ fabulos la televizor, străduiți-vă să prindeți primele minute din Breaking News, când reporterii vorbesc prostii la foc automat, fiindcă sunt luați prin surprindere. N-au încotro, se dă alarma în redacții, iar șefimea îi ușuie p-ăștia mici în teren, să transmită ceva. Orice, numai să le meargă gura. De cele mai multe ori, vine o bombă ”pe surse”, moment la care se deschide țarcul cu reporteri loviți de streche.

Caz concret ieri, știți cu toții: Operațiunea Piciorul de Om, care s-a transformat, pe la 8.00 seara, în Operațiunea Piciorul de Urs. Și, dacă nu adormeam la un moment dat, probabil auzeam că era de fapt picior de masă, cine știe. Mă rog, deci imediat ce-au început, dis-de-dimineață, știrile pe galben cu ”s-a găsit un picior de om”, nu se știa nimic altceva, dar nici nu tăcea nimeni. E uluitor câte tâmpenii se pot spune pe marginea unui subiect despre care nu știi decât o propoziție.

Ca să nu piardă căscătorii de guri, televiziunile de știri cotcodăceau cu fulgii măciucă, se întreceau în presupuneri și inițiative deștepte: deja, moderatorii (care inițial chemaseră niște amărâți de invitați să vorbească despre reforme monetare și sondaje politice, dar i-a prins Cazul Piciorul în emisie și pălăvrăgeala s-a redirecționat) intuiseră totul, erau niște Columbo mai mici. Că ăla era asasin plătit și-i ducea angajatorului dovada misiunii îndeplinite. Că proprietarul piciorului o fi mort sau viu? La Antene era mai mult mort decât viu, la Realități avea șanse de supraviețuire.

Ei nici nu știau a cui e copita, dar deja făceau necropsii virtuale. Au sunat la doctori și i-au băgat în direct, să-și dea cu părerea dacă un om poate supraviețui cu un picior decupat. Ăla că da, ăla că nu, care după posibilități și specializări. Au sunat la psihiatri și la psihologi, ca să-i întrebe o porcărie: este sănătos mintal un om care bagă-n paporniță un picior? Psihologii și psihiatrii ne-au deschis capul și nouă, proștilor: ”Nu, e clar, avem de-a face cu un personaj cu afecțiuni mintale”. Ei, na, serios? Alții se exprimau retoric și doct: ”Se poate transporta un picior ca atare?”.

Până și Sandra Stoicescu, care în ultima vreme făcuse progrese mari ca moderator, era depășită de evenimente, ca toți ăilalți, de altfel. Sandra a contribuit la buna mea dispoziție de ieri cu o frază genială: ”Cred că ne dăm seama toți dacă suntem în fața unei bucăți dintr-un picior uman că e picior”. În primul rând, cred că și chinezul cu piciorul în boccea ar fi vorbit românește mai coerent de-atât. În al doilea rând, uite, Sandro, că totuși nu și-a dat nimeni seama că nu e picior.

Un alt moderator, nu mai știu pe la care post, necheza la un reporter din teren: ”Spune-mi dacă polițiștii le-atrăsese înainte atenția cu ceva!”. Aș fi vrut să comentez și acest perloi, dar n-am înțeles nimic, îmi pare rău.

Daca iți plac articolele noastre, da-ne LIKE pe Facebook!

  • http://www.facebook.com/people/Mircea-Iulian-Dragomir/100000908647286 Mircea Iulian Dragomir

    Eu ma intrebam inca de la prima ora de cand a aparut stirea, de ce draq toate televiziunile se lanseaza in afirmatii de genul asta fara sa astepte un verdict. Este absolut imbecila si imposibila ideea ca un asasin platit sa bage un picior uman la cala, chiar nu s-a gandit nimeni? Si cretinoizii aia de politisti, nu au avut macar inspiratia sa il intrebe pe chinez despre ce e vorba, inainte sa se faca de ras cu o asemenea stire? Un chinez care tranziteaza tari ca Romania si Italia mai mult ca sigur ciripeste cateva cuvinte in engleza, suficiente cat sa ii lamureasca pe prosti, asta daca nu cumva cand chinezul le-a zis de urs, ei sa fi inteles ca ii invita la bere..