Vinerea Mare(-i grădina Ta, Doamne!)

de Simona Catrina

E Vinerea Mare, ziua când noi credem că suntem mai buni și, până seara, ne dăm seama că ne e imposibil să fim buni, deoarece ne enervează prea mulți semeni. Norocul nostru e că Dumnezeu e bun și are umor. Foarte, foarte mult umor.

O prietenă mi-a spus, anul trecut pe vremea asta: ”În Vinerea Mare, țin post negru”. S-a ținut de cuvânt – a băut doar cafea neagră, a fost neagră-n cerul gurii bârfindu-și familia, colegii și mai ales soțul, apoi s-a întâlnit cu un tip care o plătea la negru pentru niște contabilități duble.

În Săptămâna Patimilor, infracționalitatea n-a scăzut nici măcar simbolic, semn că liber-făptuitorii sunt liber-cugetători. În schimb, cozile la covrigi calzi s-au triplat, deci frații creștini decodifică postul ca pe o dietă.

”E mare păcat să vopsești ouă în Vinerea Mare!”, mi-a spus altă amică, acum câțiva ani, deși nu intenționam să pictez nimic în ziua respectivă, doar cumpărasem vopseaua, atât. I-am spus că știu și părea că se miră, pesemne n-aveam cea mai cuvioasă mutră de pe fața pământului. Peste cinci minute, mi-a povestit că făcuse un avort cu câteva zile înainte. În apărarea ei, îmi amintea că pe atunci încă nu începuse Săptămâna Mare. A pus perplexitatea mea pe seama curajului ei, nici nu-i trecea prin cap că afirmațiile erau halucinante.

Vinerea Mare e a celor care au o viață mare. O viață corectă, pură, pozitivă. Doar că mulți români au transformat-o în sărbătoare, nu se știe cum. Chefurile încep de azi și leșină abia marți.

Dacă veți convinge un preot să vă spună ce scrie prin acatistele din Postul Paștelui, veți rămâne cu gura căscată. În anii trecuți, în Vinerea Mare, românii nu se rugau atât pentru binele lor, cât pentru răul rivalilor. Sumele din Cutia Milei sunt direct proporționale cu otrava din cutia cu acatiste.

Daca iți plac articolele noastre, da-ne LIKE pe Facebook!