Un turneu al Ansamblului „Ciocârlia” în Maroc, organizat la cumpăna dintre anii 1976 și 1977, a ajuns în arhivele Securității cu detalii spectaculoase. Muzicienii români au fost invitați de regele Hassan al II-lea, au susținut nouă reprezentații și au primit cadouri consistente din partea curții regale.
Documentele păstrate la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) arată că deplasarea a fost tratată de regimul de la București drept o misiune culturală cu miză propagandistică. Dosarul D10782, volumul 26, cuprinde 23 de pagini de rapoarte și corespondență politică și diplomatică despre vizita formației Ministerului de Interne.
Turneul fusese aprobat pentru intervalul 29 decembrie 1976 – 4 ianuarie 1977 și trebuia să includă două spectacole la palatul regal, precum și o reprezentație pentru specialiștii români care lucrau în Maroc. Formația propusă avea 25 de membri: 12 dansatori, nouă instrumentiști, doi soliști vocali, un dirijor și un conducător.
Toate costurile de transport, cazare și masă urmau să fie plătite de partea marocană. Aprobarea oficială a venit la 17 decembrie 1976, iar avizele Ministerului de Interne au fost emise până la 25 decembrie, sub coordonarea ministrului Teodor Coman și a adjunctului său, generalul-locotenent Alexandru Dănescu.
Filtrul Securității pentru un țambalist
Unul dintre membrii delegației, țambalistul Ion Miu, a întâmpinat probleme înainte de plecare. Direcția a IV-a, responsabilă de contrainformațiile militare, nu a aprobat inițial deplasarea lui deoarece artistul nu era angajat al Ministerului de Interne. Documentele nu lămuresc dacă Miu a primit, în cele din urmă, acceptul Direcției de Pașapoarte și a ajuns în Maroc.
Născut în 1955, la Titu, într-o familie de muzicanți, Ion Miu a început să cânte de la vârste foarte mici și participa la nunți încă de la șase-șapte ani. A făcut parte din ansamblurile „Perinița”, „Ciocârlia” și „Doina Armatei”, iar ulterior a cântat în Statele Unite, Japonia, Franța și Italia. Artistul, considerat copil-minune al țambalului, a locuit aproximativ un deceniu la Toulouse după Revoluție și a abordat folclorul, muzica lăutărească, muzica ușoară, repertoriul clasic și pe cel baroc.
„Ciocârlia”, înființată în 1948, se dezvoltase în primii ani sub îndrumarea dirijorului și violonistului Victor Predescu. De-a lungul timpului, ansamblul a fost asociat cu nume precum Angela Moldovan, Ion Cristoreanu, Benone Sinulescu, Gheorghe Zamfir, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu și Gheorghe Turda.
Gheorghe Turda apare și el în documentele legate de ansamblu. CNSAS a cerut în 2009 instanței să constate că rapsodul, care ocupa atunci funcția de director al Centrului Cultural Național din Ministerul de Interne, colaborase cu Securitatea. Curtea de Apel București a admis acțiunea în 2010 sau 2011, iar Înalta Curte a menținut definitiv hotărârea, după ce Turda informase autoritățile în 1971 că mătușa sa, Ileana Konradt, intenționa să se stabilească în Italia. În urma sesizării, femeii i-a fost retras pașaportul.
Invitația venită de la palat
Ideea turneului a pornit de la regele Hassan al II-lea, care aflase de valoarea folclorului românesc de la fratele său, prințul Moulay Abdallah. Într-o telegramă transmisă la București pe 11 decembrie 1976, ambasadorul Ovidiu Popescu anunța că monarhul dorea o formație românească la palat pentru spectacolele de la sfârșitul anului.
În spatele invitației se afla și apropierea diplomatică dintre București și Rabat. Nicolae Ceaușescu vizitase Marocul în 1970 și 1973, iar România urmărea dezvoltarea relațiilor cu această țară în industrie, agricultură, știință, cultură și în zona resurselor minerale, în special a fosfaților. Pentru liderul român, legăturile cu lumea arabă susțineau și imaginea unui conducător independent de Moscova și deschis dialogului cu regimuri diferite.
După primele reprezentații, planul inițial s-a schimbat radical. Impresionat de spectacolul prezentat la palatul din Fes pe 31 decembrie 1976 și pe 1 ianuarie 1977, Hassan al II-lea a cerut ca artiștii să rămână mai mult în țară.
„Doresc ca Ansamblul să prezinte spectacole la Rabat, Casablanca, Marrakech, Meknes și Tanger. Îl rog pe domnul ambasador Ovidiu Popescu să perfecteze prelungirea șederii ansamblului în Maroc”, ar fi spus regele, potrivit raportului întocmit după revenirea delegației. Monarhul a adăugat: „Nu cred că este cazul să intervin la prietenul meu Nicolae Ceaușescu pentru această prelungire. Poporul marocan va primi cu căldură muzica și dansul popular românesc”.
Solicitarea a fost aprobată rapid la București, iar vizita s-a prelungit până la 15 ianuarie 1977. În total, artiștii au susținut nouă spectacole în șase orașe: Fes, Marrakech, Casablanca, Meknes, Tanger și Rabat. Pe 12 ianuarie, formația a cântat și la reședința prințului Moulay Abdallah, în fața familiei acestuia și a invitaților săi.
Regele a cerut instrumente românești
La reprezentația de la Teatrul Național „Mohammed V” din Rabat au participat membri ai guvernului marocan, personalități politice și culturale, diplomați, publicul local și numeroși români aflați la muncă în Maroc. Cele nouă spectacole au fost urmărite de aproximativ 5.200 de persoane, dintre care aproape 1.000 erau specialiști români și membri ai familiilor lor.
La finalul spectacolului din noaptea de 31 decembrie 1976 spre 1 ianuarie 1977, conducătorul ansamblului i-a oferit regelui discuri cu muzică populară românească, albume și obiecte de artizanat. Hassan al II-lea le-a transmis artiștilor că muzica și dansul românesc au adus „primăvara la curtea regală și în Maroc”.
„Aveți o artă minunată, pură, curată, o aveți pentru că o păstrați; puteți cuceri luna, însă arta nu, dacă nu o păstrați. Sunteți niște artiști minunați”, a mai declarat monarhul după reprezentația din 1 ianuarie.
Regele a dorit ca elemente ale muzicii tradiționale românești să ajungă în orchestra palatului. Lista transmisă autorităților de la București cuprindea:
- două naiuri;
- două fluiere;
- două tilinci;
- discuri cu muzică românească.
Cadouri de mii de dolari
Membrii ansamblului au primit și bani din partea curții regale. Fiecare artist a primit 4.400 de dirhami drept cadou și încă 600 de dirhami pentru cheltuieli personale, în timp ce conducătorul formației a primit o sumă dublă la capitolul cadou.
La valoarea din 1977, cei 5.000 de dirhami însemnau aproximativ 1.100 de dolari pentru fiecare instrumentist, solist sau dirijor. Colonelul Constantin Zincă, șeful „Ciocârliei”, ar fi primit în jur de 2.100 de dolari. Sumele erau uriașe în comparație cu diurna externă oferită de statul comunist artiștilor români, care se ridica de regulă la aproximativ doi dolari pe zi.
În timpul deplasării, membrii ansamblului au ajuns și la cooperativa din Azrou, de unde și-au cumpărat covoare și alte obiecte de artizanat. Turneul marocan s-a încheiat pe 15 ianuarie 1977, după trei săptămâni în care o delegație folclorică românească transformată inițial într-un instrument de propagandă a devenit oaspeții apreciați ai curții regale.
