Cristian Mungiu revine în atenția publicului cu „Fjord”, primul său lungmetraj filmat în limba engleză și proiectul în care lucrează cu Sebastian Stan și Renate Reinsve. Pelicula, premiată la Cannes, abordează conflictul dintre valorile religioase ale unei familii de imigranți și sistemul norvegian de protecție a copilului.
Regizorul român a intrat astfel într-un cerc restrâns al cineaștilor cu două trofee Palme d’Or, la aproape 20 de ani după succesul obținut cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. „Fjord” este și prima producție din cariera lui în care apar actori nominalizați la Oscar.
Povestea familiei Gheorghiu
Sebastian Stan îl interpretează pe Mihai, un inginer român căsătorit cu Lisbet, personaj jucat de actrița norvegiană Renate Reinsve. Cei doi au cinci copii, sunt creștini evanghelici și pleacă din București pentru a începe o viață nouă în nordul Norvegiei.
Familia reușește să se adapteze, iar părinții își găsesc locuri de muncă stabile. Situația se schimbă după ce un profesor de educație fizică observă vânătăi pe corpul fiicei lor celei mari, Elia.
Serviciul norvegian de protecție a copilului, Barnevernet, începe o anchetă. Mihai respinge acuzațiile de abuz, dar recunoaște că vede pedeapsa fizică drept o metodă necesară pentru disciplină și respectarea regulilor.
Autoritățile decid să îi ia pe toți cei cinci copii, inclusiv pe bebeluș, și să îi plaseze de urgență în familii surogat. Cazul ajunge să provoace o dispută diplomatică internațională, în timp ce filmul urmărește și apropierea dintre Elia și o colegă de școală.
Ideea care a pornit filmul
Temele din „Fjord” au început să prindă contur în 2013, după o întâlnire tensionată pe care Cristian Mungiu a avut-o la Bruxelles cu José Manuel Barroso, pe atunci președintele Comisiei Europene.
Regizorul făcea parte dintr-o delegație de cineaști europeni care încerca să apere finanțările culturale naționale în fața acordurilor comerciale dintre Uniunea Europeană și Statele Unite. Mungiu s-a opus ideii că diferențele dintre culturile europene pot fi eliminate prin decizii administrative.
În mod ironic, „Fjord” este chiar rezultatul unei colaborări internaționale: filmările au avut loc în Norvegia, montajul s-a făcut la București, sunetul a fost conceput în Finlanda, iar mixajul a fost realizat în Danemarca.
Deși nu este un admirator al compromisurilor impuse de coproducțiile internaționale, cineastul și-a păstrat stilul recognoscibil. Filmul folosește cadre-secvență lungi, tensiune construită în timp real și evită efectele melodramatice menite să forțeze emoția publicului.
Reacții și succes la box office
Premiera de la Cannes a adus filmului un nou trofeu important pentru Cristian Mungiu, însă reacțiile nu au fost uniforme. În Franța, publicația Le Rayon Vert a criticat imaginea asistenților sociali norvegieni, considerând-o părtinitoare.
În România, cineastului i s-a reproșat pe de altă parte că ar privi cu prea multă îngăduință pedeapsa corporală. În Norvegia, pelicula a fost primită mai bine, iar serviciul de protecție a copilului nu a considerat că filmul atacă statul nordic.
„Fjord” a avut și un debut puternic în cinematografele scandinave. În prima zi de proiecții, producția a urcat pe primul loc în box office, depășind noul film regizat de Christopher Nolan.
Pelicula se află în cursa pentru Premiile Oscar, după victoria de la Cannes, și ar putea primi nominalizări la cinci categorii. Nominalizările pentru cea de-a 99-a ediție a galei vor fi anunțate pe 21 ianuarie 2027.
Metafora lui Cristian Mungiu
Întrebat dacă perspectiva filmului este una conservatoare, Cristian Mungiu a explicat că neîncrederea sa față de intervenția statului în viața privată vine din experiența dictaturii comuniste. Regizorul a criticat și fascinația unor intelectuali occidentali pentru comunism, amintind de lipsurile și represiunea din România anilor ’50 și ’70.
„Am atât de mulți fani comuniști în Franța. Ei bine, îmi pare atât de rău că nu au venit să petreacă anii ’70 cu noi în România. Ca să nu mai vorbim de anii ’50!”, a declarat cineastul.
Mungiu consideră că schimbările sociale impuse prea rapid pot alimenta reacțiile iliberale. „După ani și ani de încercări de a face lumea un loc mai liberal, am ajuns să avem o lume mai iliberală. Nu am exagerat poate în anumite privințe cu modul în care încercam să forțăm lucrurile? E ca și cum ai încerca să coci o banană cu un uscător de păr. Nu funcționează așa. Oamenii au nevoie de timp”, a spus el.
