Singurătatea poate fi ceva greu de tolerat. Însă chiar dacă suntem fiinţe sociale, chiar dacă suntem orientaţi către a avea relaţii cu alţi oameni, realitatea e că nu rareori relaţiile sunt instabile. Ca atare e important ca atunci când o relaţie se destramă tu să fii împăcat(ă) cu propria persoană.
De fapt să te simţi singur(ă) nu înseamnă neapărat să nu întreţii relaţii cu alte persoane. Poţi să te simţi singur(ă) şi fiind înconjurat(ă) de mai multe persoane.
Abilitatea de a-ţi fi tu însuţi/însăţi o bună companie e ceva ce se dezvoltă în timp. A te simţi acasă atunci când te îndrepţi către interiorul tău e ceva ce ţine de fapt de stima de sine. Uneori chiar e nevoie să fii doar tu cu propria persoană pentru a te cunoaşte mai bine.
Adesea însă aceasta reflecţie internă poate fi foarte deranjantă, tensionantă. Vocea ta interioară poate fi mereu orientată spre nedreptăţile generate de cei din jur şi nu şi către ce ai putea să schimbi tu în interacţiunile sociale. Sau vocea ta interioară poate fi îndreptată spre autoinvinovatiri continue, spre senzaţia că eşti defect(ă). Niciuna dintre aceste variante nu prea ajută.
Bineînţeles că multă lume nu agrează singurătatea. Asta şi pentru că în singurătate eşti doar tu cu propriile tale emoţii, cu propriile gânduri. Iar atunci când emoţiile tale pun stăpânire pe tine ai tendinţa să fugi de ele, ai tendinţa să blochezi anumite gânduri. Asta nu doar că e o misiune imposibilă dar încercarea de a-ţi suprima un gând poate să ducă de fapt la sporirea frecventei şi importanţei cu care se întoarce acel gând.
De exemplu, încercarea de suprimare a gândurilor asociate cu ‚setea’ de ţigări, a unei persoane ce încearcă să nu mai fumeze, a fost corelata în studiile psihologice cu o revenire a acestor gânduri intruzive la un nivel sporit. În mod similar, în cazul în care ai trecut printr-o despărţire, blocarea gândurilor legate de fostul/fosta poate duce de fapt la o accentuare a intensităţii dorinţei de a fi din nou împreună cu orice preţ.
Uneori asta te poate face chiar să ignori partea raţională, ce îţi comunică motivele pentru care ai plecat din relaţie. Poţi să te răneşti dacă, în ambivalenţa ta, cedezi atunci în faţa emoţiilor ce au tendinţa să te copleşească în momentele de singurătate.
De exemplu, după o despărţire, a lua decizia de a relua interacţiunile intime te poate opri o perioadă semnificativă în a merge mai departe, deoarece îţi poate oferi sentimente false de iubire, de afecţiune. Află aici dacă e sau nu o idee bună să ajungi din nou în pat cu el/ea după o despărţire
În general e important să conştientizezi că poţi privi singurătatea ca o cale de a-ţi cunoaşte mai bine propriile trăiri emoţionale, propriile gânduri. O cale de a le evalua fără să te judeci pentru ele sau fără să blamezi soarta sau pe alţii pentru existenţa lor. Şi cum sărbătorile pascale sunt aproape, poate e util să evaluezi şi câteva remedii pentru singurătatea de sărbători