Doina Caramzulescu, una dintre cele mai cunoscute voci ale radioului românesc și simbol al Radio Vacanța, a murit la vârsta de 79 de ani. Postul a transmis un mesaj emoționant în memoria celei care a însoțit generații întregi de turiști în vacanțele de pe litoral.
„Ne-a părăsit cea mai frumoasă voce de vacanță. Mulțumim pentru toate verile de neuitat! Rămas bun, Doina Caramzulescu”, a anunțat Radio Vacanța, sâmbătă.
Legătura cu litoralul
Doina Caramzulescu a absolvit Facultatea de Limbi Străine și a intrat în radio la doar 22 de ani. La început, a lucrat în cadrul Redacției emisiunilor politice pentru străinătate, însă cariera ei avea să fie legată pentru totdeauna de Mamaia și de Radio Vacanța.
În jurul mijlocului anilor ’60, a fost trimisă la Mamaia. Corneliu Leu, directorul postului la acea vreme, reorganiza echipele și i-a propus să rămână până la finalul sezonului estival. Doina Caramzulescu a acceptat, cucerită de atmosfera litoralului, pe care o considera mai relaxată și mai liberă decât cea din restul țării.
Radioul funcționa atunci într-o clădire modestă, numită Vila 27, situată în apropierea Hotelului Albatros din Mamaia. Spațiul era atât de mic încât unii redactori își desfășurau activitatea în garaj, în timp ce studiourile de emisie și înregistrare se aflau în interior.
Nici condițiile de cazare nu erau ușoare. La început, membrii echipei locuiau într-o casă particulară din Constanța, iar camerele de hotel din Mamaia au fost obținute abia după câțiva ani.
Libertatea pierdută în anii ’80
Pentru jurnaliștii care lucrau acolo, Radio Vacanța a fost mai mult decât un loc de muncă sezonier. Postul a oferit ocazia unui stil de jurnalism mai dinamic și mai apropiat de public, iar după câțiva ani a început să transmită în direct, lucru neobișnuit într-o perioadă în care emisiunile radio erau, în mare parte, controlate și înregistrate înainte de difuzare.
Doina Caramzulescu a rememorat și schimbările impuse în anii ’80, când libertatea de exprimare a echipei a fost drastic limitată: „S-a dus libertatea noastră de exprimare, de orice. Ni se spunea: «aia nu», «aia nu». Dispozițiile veneau de la București. «Tovarășul ăla de ce spune așa?», «ăla de ce spune așa?». Nu le mai convenea nimic.”
În aceeași perioadă, nu mai era permisă difuzarea melodiilor la cerere, iar numele proprii au fost înlocuite cu formulări precum „colective de oameni ai muncii”. Postului i s-a cerut, de asemenea, ca muzica românească să reprezinte 70% din program, în timp ce piesele străine puteau ocupa doar 30%.
Prin vocea sa, Doina Caramzulescu a rămas una dintre figurile definitorii ale Radio Vacanța, postul devenit sinonim cu verile petrecute la malul mării.
